3 minute de citit
E secretul pe care mulți creștini îl poartă tăcut.
Au iertat oameni. Au mers la biserică. S-au rugat. Au făcut tot ce trebuia.
Dar undeva, în adâncuri, mai e o rană nerezolvată. Una pe care nu îndrăznesc s-o numească.
„Doamne, Tu de ce ai permis?”
El a permis să-ți pierzi copilul. El a lăsat să treci prin acel divorț devastator. El a văzut cum ai vegheat la patul unui părinte care a suferit ani de zile fără un motiv aparent. El a permis să te naști într-o familie care te-a rănit înainte să poți spune „nu”.
Iar El putea interveni. Putea vindeca. Putea schimba povestea.
Nu a făcut-o.
E în regulă să recunoști
Important de știut este că nu ești primul care a gândit sau a spus astfel de lucruri. Iov, Ieremia, Habacuc sunt doar câțiva dintre curajoși. Psalmiștii s-au adresat lui Dumnezeu cu mult curaj:
„Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îţi vei ascunde Faţa de mine?” Psalmul 13:1
„M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit!” Ieremia 20:7
Aceștia sunt oameni amintiți în Scriptură. Nu pentru că au tăcut. Pentru că au îndrăznit să se plângă onest înaintea lui Dumnezeu.
Pretenția că tu nu ai dreptul să întrebi, când Iov are întreaga lui carte plină de întrebări, e o tradiție creștină, nu creștinismul însuși.
Dumnezeu suportă mai mult decât crezi
Eu cred că, paradoxal, Dumnezeu preferă supărarea ta sinceră, decât evlavia ta cosmetizată.
Pentru că supărarea sinceră încă presupune că El e acolo, real, ascultând. Iar evlavia cosmetizată e doar o performanță înaintea unui Dumnezeu pe care, în secret, L-ai exilat din durerea ta.
A-i spune „sunt supărat pe Tine” înseamnă, de fapt: „Te recunosc destul de mult încât să Te te întreb.”
E un punct de plecare. Nu o blasfemie.
Ce nu e iertarea de Dumnezeu
Aici trebuie atenție. „A-L ierta pe Dumnezeu” e o expresie care deranjează în mod corect pe orice creștin evlavios. Pentru că Dumnezeu nu a greșit. Nu are nevoie de iertarea ta.
Ceea ce ai nevoie tu nu e să-L ierți pe El. E să-ți predai concepția greșită despre El. E concepția care, pe nedrept, L-a făcut vinovat în mintea ta.
Nu El te-a rănit. Răul l-au făcut oameni, sistemul căzut, sau dușmanul. Dar tu ai purtat resentimentul către El, pentru că El a permis.
Ieșirea din această schemă mentală nu este: „Te iert, Doamne“. Ieșirea este: „Doamne, Tu nu ești vinovatul. Iartă-mă că Te-am acuzat. Adu-mă din nou aproape.”
Drumul continuă
Cartea „Te iert, dar nu te uit” (apariție 10 august 2026) îți va oferi o hartă. Nu răspunsuri facile, ci prezență, adevăr și drumul cu Dumnezeu, nu împotriva Lui.
Eduart Tilihoi este pastor, autor și consilier. Scrie la intersecția dintre teologie aplicată și psihologia practică. Locuiește în comuna Vama, județul Suceava, alături de soția sa, Camelia, și cei patru copii.
Ți-a vorbit acest articol?
Cartea „Te iert, dar nu te uit” duce ideea până la capăt. Ia primul capitol gratuit sau vezi cartea.
Vezi cartea →