Necategorisit

3 minute de citit E obiecția care vine, devreme sau târziu, la cei care gândesc: „Dacă iertăm orice, răul rămâne nepedepsit. Iar dacă răul scapă nepedepsit, nedreptatea iese învingătoare.” Sună rezonabil. Sună chiar moral. Și e una dintre cele mai vechi confuzii teologice din creștinism. Pentru că, în Scriptură, justiția și mila nu sunt opuse. […]

3 minute de citit Există în Scriptură o expresie care, mult timp, m-a derutat: „…pedepsind nelegiuirea părinților în copii, până la al treilea și al patrulea neam.” Exodul 20:5 Părea, la prima citire, o nedreptate divină. De ce să sufere copiii pentru ce au făcut părinții? Atât experiența cât și studiile m-au învățat că pasajul

3 minute de citit La consiliere, observ ceva ce nu lipsește aproape niciodată: cele mai profunde răni vin de la cei care ne-au iubit primii. Părinții. Nu pentru că sunt cei mai răi oameni din viața noastră. Tocmai pentru opusul: pentru că sunt primii. Pentru că ne-au format. Pentru că vocea lor a devenit, în

Există o propoziție care a făcut mai mult rău decât bine: „iartă și uită.” Sună evlavios. Sună curat. Și e greșită. Ani la rând, în consiliere, am stat la masă cu oameni buni. Făcuseră tot ce li se spusese. Iertaseră. Se rugaseră. Trecuseră peste. Și totuși sufletul păstra o rană care nu se închidea. Se

3 minute de citit E secretul pe care mulți creștini îl poartă tăcut. Au iertat oameni. Au mers la biserică. S-au rugat. Au făcut tot ce trebuia. Dar undeva, în adâncuri, mai e o rană nerezolvată. Una pe care nu îndrăznesc s-o numească. „Doamne, Tu de ce ai permis?” El a permis să-ți pierzi copilul.

3 minute de citit Până acum, în această serie, am vorbit despre ce este iertarea și despre ce nu este. Astăzi facem un pas diferit și vom vorbi despre cum se face, practic. Pentru că, până la urmă, întrebarea care contează nu e „ce înseamnă iertarea?“. E „ce fac luni dimineața când îmi vine în

3 minute de citit E unul dintre cele mai mari blocaje practice pe care le văd: „Dacă l-am iertat, înseamnă că trebuie să-l las să intre din nou în viața mea ca și cum nu s-a întâmplat nimic?” Răspunsul scurt: nu. Iertarea nu cere absența granițelor. Cere, dimpotrivă, prezența lor. Iertarea unei persoane nu o

Resentimentul e ca și cum ai bea otravă, sperând că va muri celălalt. Sună dramatic. Dar e literalmente adevărat, iar asta se poate vedea în Scriptură, în neuroștiință și în viața ta de zi cu zi.

Eu sunt cel care a făcut rău. Eu sunt cel care l-a părăsit. Și nu mă pot ierta. E vocea pe care o aud la oameni minunați care duc, în interior, o povară extrem de grea: pe ei înșiși.

O să-l iert când o să-mi ceară scuze. Sună rezonabil. E unul dintre cele mai eficiente moduri de a-ți construi singur o închisoare.